Ceasuri

De aproximativ zece ani nu am mai purtat un ceas, de cand mi-am cumparat celular, ceasul vechi de mana s-a stricat si l-am abandonat intr-un sertar. Noroc ca nu l-am aruncat, acum imi face placere sa ma uit uneori la el, sa-mi amintesc anii in care-l purtam. Un ceas ieftin, cumparat de mama mea, probabil ea pentru posibilitatile ei materiale l-a platit mult, dar e un ceas care e departe de valoarea unui Vacheron Constantin. Probabil candva il voi recupera. Si incerc sa-mi aduc aminte cu disperare ce ceas am primit de ziua mea, cand am implinit sapte ani. A fost primul meu ceas, un ceas rusesc, considerat foarte bun. Matusa mea mi l-a oferit in numele ei si-a unchiului, imi aduc aminte cum m-a luat deoparte si mi l-a pus pe mana spunandu-mi sa am grija de el. Nu-l fixasem bine pe mana, inca il mai priveam fascinata ca am auzit poarta de la curtea bunicilor, cinava intra, era postasul. Ne aducea prima pensie de urmasi. Si cat as vrea sa stiu ce ceas era, acum l-as cauta, foarte probabil, si as cumpara unul identic. Acum, nu stiu peste o zi cum as gandi, dar acum l-as cauta si cumpara pentru a recupera, retrai fetita din mine.

Ei...si asa. Dupa cautari care s-au intins in arcul a trei zile (doar atat!?!) am decis oarecum. Nu-s eu pentru un Vasheron Constantin. N-am bani de vila. Vascheron Constantin e una din expresiile unui anumit nivel de trai, a unei elegante pe care eu n-am atins-o. Ramane un obiect drag pentru mine, de cult si doar atat. Am sa ma bucur deseori privindu-l admirativ, stie eu..., promitandu-mi ca intr-un viitor dupa ce voi pune pe picioare casa pe care o visez cu ardoare sa-mi cumpar si ceasul perfect pentru mine.



Asa... si mai am ceva drag la ce sa visez, si cum totusi am nevoie de un ceas am sa ma uit sa vad ofertele din marile magazine, cautand un Fossil, o alta marca care-mi place mult si care, de aceasta data, se incadreaza foarte bine bugetului meu, tinutelor mele cumparate mult la preturi de bonprix.

O eventuala achizitie



sau asta



Iar intre timp am sa-mi comand un ceas de la Bonprix, sunt unele care chiar imi plac.





Si sa nu uit ceasurile Emka, care-mi plac foarte mult prin linia lor clasica.



Le-am gasit la niste preturi care ma intriga, 25 - 29 euro. Dar firma produce si ceasuri de 1200- 6000 euro.

Si un ultim site pe care-l gasesc foarte util, din pacate inscrierile pe site le pot face doar jurnalistii. Are pretentia sa listeze toate firmele elvetiene producatoare de ceasuri.

Bio-dansul

Nu cunosc denumirea in romana asa ca am indraznit si i-am spus Bio-dansul. E ceva despre care imi povestea un amic acum 3 ani si mai bine, imediat dupa ce s-a nascut Bendis. Era un barefooter, a venit la noi intr-o vizita, ne cunosteam de pe un forum de parenting in italiana. A venit din Lugano ca sa ne cunoasca. Si in timp ce-o alaptam pe Bendis el dansa cu Felix, se lasa condus de muzica, repargurgea un parcurs, de aceasta data langa Felix, incercand sa construiasca ceva ce i-a lipsit candva, daruind si primind. Fain, acum ca povestesc mi-e asa un dor de el, nu mai stiu nimic despre el, Andrea.

Ei, si el mi-a povestit despre biodanza si ma indemna sa dansez cu copiii, nu tehnic, nu cautat ci sa ma abandonez acestora, sa le permit sa se abandoneze mie pe ritmuri dragi mie, copiilor, ritmuri care ne-au domesticit.

Biodanza. Parcursul care conduce inspre sanatate (eu cand ma refer la sanatate am in vedere un sens plenar, sanatatea psihoafectiva, sociala, emotiva, pe langa cea fizica, tot!) e cel care permite, ne permite sa exprimam toate potentialitatile noastre de baza, care in biodanza sunt: vitalitatea, sexualitatea, creativitatea, afectivitatea si transcendenta.



Potrivit lui Rolando Toro, creator al Sistemului Biodanza, potentialul nostru genetic se  exprima in jurul acestei trame compusa din 5 functii, comune fiecarei persoane a carei dezvoltare e legata de experientele pe care le-a trait in prima copialarie si pe care le uita, dar care o urmaresc pentru toata viata sa in ceea ce priveste comportamentul sau, sanatatea sa existentiala.

Vitalitatea e in relatie cu primele experiente de miscare, primele perceptii ale energiei vitale.

Sexualitatea e in relatie cu diversele deprivari subite in prima copilarie si e data de tipul de contact fizic avut in aceasta perioada.

Creativiattea e in relatie cu libertatea avuta in prima copilarie, libertate de-a explora lumea, de-a expreimenta viata si pe sine.

Afectivitatea e in relatie cu sensul interior de siguranta si hranire a acestuia de catre persoana care s-a ingrijit de copil. Depinde de faptul, masura in care se putea sau nu trai senzatii de armonie existentiala, de masura in care se participa activ in ambient.

Toate persoanele dezvolta in cursul vietii lor toate aceste cinci functiuni fundamentale. Din pacate unele fixeaza un aspect, o functiune in maniera pregnanta in defavoarea celorlalte. Biodanza favorizeaza, stimuleaza acele functiuni care sunt putin dezvolatate in scopul de-a le (re)integra persoanei, de-a le armoniza, echilibra intre ele.

Acest post mi-a fost inspirat de Daniela, careia ii place mult Mercedes Sosa pe muzica careia cunosc persoane dragi mie care practicau Bio-dansul. Ceea ce faci tu, Daniela, cu fetita ta, ii canti, te lasi miscata interior, ca pe urma sa te lasi condusa exterior, muzicii lui Mercedes se cheama Bio-dans. E datator de viata, de echilibru, construieste.

Iti multumesc!

Violeta Parra - Gracias a la Vida

Gracias a la vida, que me ha dado tanto

Me dió dos luceros, que cuando los abro

Perfecto distingo, lo negro del blanco

Y en el alto cielo, su fondo estrellado

Y en las multitudes, el hombre que yo amo

Gracias a la vida, que me ha dado tanto

Me ha dado el oído, que en todo su ancho

Graba noche y día, grillos y canarios

Martillos, turbinas, ladridos, chubascos

Y la voz tan tierna, de mi bien amado

Gracias a la vida, que me ha dado tanto

Me ha dado el sonido, y el abecedario

Con el las palabras, que pienso y declaro

Madre, amigo, hermano y luz alumbrando

La ruta del alma del que estoy amando

Gracias a la vida, que me ha dado tanto

Me ha dado la marcha, de mis pies cansados

Con ellos anduve, ciudades y charcos

Playas y desiertos, montañas y llanos

Y la casa tuya, tu calle y tu patio

Gracias a la vida, que me ha dado tanto

Me dió el corazón, que agita su marco

Cuando miro el fruto del cerebro humano

Cuando miro el bueno tan lejos del malo

Cuando miro el fondo de tus ojos claros

Gracias a la vida, que me ha dado tanto

Me ha dado la risa y me ha dado el llanto

Así yo distingo dicha de quebranto

Los dos materiales que forman mi canto

Y el canto de ustedes, que es el mismo canto

Y el canto de todos, que es mi propio canto

Y el canto de ustedes, que es mi propio canto.

Versurile apartin Violetei Parra si au fost scrise cu putin timp inainte de-a se sinucide. E unul dintre cele mai frumoase imnuri impotriva razboiului. Superb!

Mercedes Sosa - Gracias A La Vida

Gracias a la vida, que me ha dado tanto

Me dió dos luceros, que cuando los abro

Perfecto distingo, lo negro del blanco

Y en el alto cielo, su fondo estrellado

Y en las multitudes, el hombre que yo amo

Gracias a la vida, que me ha dado tanto

Me ha dado el oído, que en todo su ancho

Graba noche y día, grillos y canarios

Martillos, turbinas, ladridos, chubascos

Y la voz tan tierna, de mi bien amado

Gracias a la vida, que me ha dado tanto

Me ha dado el sonido, y el abecedario

Con el las palabras, que pienso y declaro

Madre, amigo, hermano y luz alumbrando

La ruta del alma del que estoy amando

Gracias a la vida, que me ha dado tanto

Me ha dado la marcha, de mis pies cansados

Con ellos anduve, ciudades y charcos

Playas y desiertos, montañas y llanos

Y la casa tuya, tu calle y tu patio

Gracias a la vida, que me ha dado tanto

Me dió el corazón, que agita su marco

Cuando miro el fruto del cerebro humano

Cuando miro el bueno tan lejos del malo

Cuando miro el fondo de tus ojos claros

Gracias a la vida, que me ha dado tanto

Me ha dado la risa y me ha dado el llanto

Así yo distingo dicha de quebranto

Los dos materiales que forman mi canto

Y el canto de ustedes, que es el mismo canto

Y el canto de todos, que es mi propio canto

Y el canto de ustedes, que es mi propio canto.

Gabriella Ferri - Grazie alla vita

Grazie alla vita

Che mi ha dato tanto,

Mi ha dato due occhi

Che quando li apro

Chiaramente vedo

Il nero e il bianco,

Chiaramente vedo il cielo alto

Brillare al fondo,

Nella moltitudine L'uomo che amo.

Grazie alla vita

Che mi ha dato tanto,

Mi ha dato l’udito

Così certo e chiaro

Sento notti e giorni

Grilli e canarini

Turbini martelli

E lunghi pianti di cani

E la voce teneradel mio amato

Grazie alla vita

Che mi ha dato tanto,

Mi ha dato il passo

Dei miei piedi stanchi

Con loro ho attraversato

Città e pozze di fango

Lunghe spiagge vuote

Valli e poi alte montagne

E la tua casa la tua strada

Il tuo cortile

Grazie alla vita

Che mi ha dato tanto,

Del mio cuore in petto

Il battito chiaro

Quando guardo il frutto

Della mente umana

Quando vedo la distanza

Tra il bene e il male

Quando guardo il fondo

Dei tuoi occhi chiari

Grazie alla vita

Che mi ha dato tanto

Mi ha dato il sorriso

E mi ha dato il pianto

Così io distinguo

La buona o brutta sorte

Così le sensazioni che fanno

Il mio canto

Grazie alla vita

Che mi ha dato tanto

Proiect design interior

Aaaa...inca nu-i gata, doar sa am si io o imagine a ceea ce se leaga, pentru mine. Ca sefei nu-i place, ma crede cu pitici pe creier, nu ca nu as fi.

La ragazza di Bube

Un film intens. L-am vazut aseara dupa ce Andrei imi spusese ca trebuie sa fie bun. Citise cartea candva, inainte de-a ma cunoaste pe mine si-i placuse. Am ales intentionat scena de mai jos, aceea cand vin prietenii sai, fosti partizani sa-l ridice cu masina pentru a-l ascunde dupa o crima impins fiind interior.



Atunci mi-am spus "ce prostie, sa-ti sacrifici viata pentru niste idealuri, camarazi, partid si popor; ea acum ce face?". Surprinzator, pentru mine, care consider ca-s o egoista notorie gandindu-ma doar la confortul meu interior si al familie, dupa mine putand sa dispara (ca sa ma exprim elegant) tot ceea ce-i cu puzza de nationalism, orgoliu national si orice ideologie menita sa "salveze omul". De fapt, din toate dispare Omul, ramane doar ideologia. Era prea tarziu pentru Bube cand a inteles, dar si-a asumat trecutul. Admirabil Bube, admirabila draga de Mara care dincolo de iubire a actionat responsabil nu atat fata de ea (renuntase la iubirea ei pentru Stefano, la siguranta pe care ar fi avut-o la adapostul iubirii lui Stefano) cat fata de Bube, care fara sa vrea o obligase interior sa-i ramana fidel "Tu esti singura persona pe care-mi face placere sa o vad, ma simt vinovat doar fata de tine." (incepand cu min. 6). Impresionant si jocul actoricesc al Claudiei, mometul in care vroia sa depuna marturie in favoarea lui. Si inca o data notabila calitatea, genialitatea acelor actori capabili sa sustina prin jocul lor actoricesc un intreg film, o intreaga trama.



Si placut pentru mine sa nu ma descopar singura "egoista" capabila sa gandeasca astfel.

Impresionant filmul, plin de poezie, menit sa nasca chiar si nostalgie privind manierele simple, intense de-a trai, consuma viata. Cu demnitate, constanta si substanta. Fain.

Cu Claudia Cardinale, George Chakiris, in regia lui Luigi Comencini, realizat in 1963 dupa un roman devenit cult cu titlul omonim "La ragazza di Bubbe", autor Carlo Cassola.