Wednesday, October 20, 2010

Am inceput si noi scoala!

Cautat de mine n-a fost nimic. Initial cand am stiut ca un prieten de al sau a inceput scoala, prieten cu care se aseamana multisor eram plina de dubii. "Poate trebuia sa-l dau la scoala, cat sa continue sa aiba un limbaj comun cu D". Dupa ii vedeam in parc cum se joaca cu frunzele, cu tarana, abandonandu-se acestora si ma felicitam, imi spuneam ca inca sunt prea legati de toate acestea, prea concentrati pe senzomotor ca sa intre intr-o lume ceva mai conceptuala. Si a inceput fara ca eu sa realizez, episoade izolate care ma incantau, dar care nu ma conduceau la concluzia ca e pregatit de scoala. Si foarte probabil nici nu e, nu de una care i-ar cere constanta.

Am observat ca declick-ul in lectura il facuse acum ceva timp, nu stiu cand, oricum luni. Cand aranjasem noi doi dormitorul, gasisem un loc pentru dinosaurii lui si el imi dicta litera cu litera " D I N O S A U R I" pentru ca eu sa scriu pe un biletel. Atunci am stiut ca a facut declick-ul, a trecut de la o lectura mecanica, vizuala a cuvintelor la una a intelegerii sensului, mecanismului care duce la relevarea cuvantului.

M-am bucurat doar, fara nicio speranta in a-l vedea constant ulterior in ale lecturii. Il cunosc, daca nu este pregatit interior sa faca un efort lui orice i se pare a fi muncile Olimpului, iar lumea devine un imens cazan in care el se perpeleste. In zilele urmatoare, ca de obicei, imi cerea sa-i citesc din cartea cu gormiti (Eu pe bune ca-i ador, se uita intr-o zi la televizor si in timp ce era Sigla imi dadea  dovada capacitatii sale de-a intelege, interioriza, urmari o trama in cele mai mici detalii. Episodul a inceput si el continua sa explice cu multa pasiune despre. Imi spuneam "Wow, copilul acesta este al meu!"), Bendis imi cerea sa-i citesc din cartile ei pline de roz si puiuti si mame grijulii. Si observam ca el reuseste sa citeasca cuvintele de 2-3-4 litere, le leaga. Inutil sa insist pe mai departe ca se infurie feciorul ca-l sustrag de la activitati importante ca si lupta gormitilor. Si printre pauze (cand obosesc gormitii, da?) vine cu cate un caiet de matematica si-mi cere sa-i citesc ce se cere, executa cu repeziciune exercitiile, are rabdare sa coloreze primele 2 din cele sase de pe pagina, se plictiseste si-mi cere sa mearga mai departe. Si merge mai departe. Ieri eram incurcata cu Bendis, nu stiam ce sa fac cu ea in acest timp, daca sa o implic sau nu. Si i-am propus si ei sa coloreze ca sa nu se simta exclusa, sa nu creada la fel ca si in cazul gormitilor ca acestia sunt doar pentru baieti, dar ei i se pot darui, concede doi cat sa-i fie lui Felix de suport, adica sa aiba inamici in luptele sale. Deci darui nu atat pentru ea cat tot pentru suport in activitatile lui Felix.

Ah, oricum ea ghiceste bine. Lol. Ea nu face matematica, ea ghiceste! Imi spunea acum cateva zile plina de orgoliu cum reuseste ea sa ghiceasca si eu imi radeam in barba vazand-o cat e de ingenua, cum era incantata ca reusea sa-i faca fata broscoiului cand acesta ii conditiona diverse introduceri in activitatile sale daca ea ii ghicea diverse operatii matematice. Incet, incet s-a prins de logica adunarii, scaderilor, dar ea inca e convinsa ca ghiceste. Sa fie, e absolut adorabila.

Si ieri..., ieri gateam si vine Felix cu un manual in mana ca el vrea sa se exercite in sah. Candva jucam constant, dupa, nu stiu cum, am abandonat. Acum vroia sa reia. L-am rugat sa astepte sa termin mancarea dupa jucam noi doi. A plecat fara sa-mi raspunda. Intru in camera si-i vad, jucau sah, adica incercau, reusisera sa puna piesele corect pe tabla de sah si el ii explica lui Bendis cum se misca piesele. Nu parea sa inteleaga nimic fata, dar era incantatoare cum incerca sa o faca, cu multa bunavointa. M-am intors in bucatarie, am stins focul si m-am asezat langa ei, secondati fiind de mine, mai mult Bendis, ca Felix parea sa aiba destul de clar in minte ce are de facut si el facea bine. Au facut o partida cap coada, care partida a durat una ora, iar el  pentru prima oara am observat ca este dispus sa piarda, o impingea pe Bendis sa invinga cat sa o motiveze sa-i fie partenera si pentru mai tarziu.

Si din seria scolii, tot ieri, dupa partita de sah a venit la mine si m-a solicitat sa-i dau sa scrie cuvinte, sa ma inspir din manualele "Didattica" pentru a-i da diverse sa lucreze.

Hmm, s-ar putea totusi sa fiu eu capabila sa fac un HS cu copiii acestia? Eu pana acum aveam mari dubii, acum ei par sa mi le spulbere....Sa vedem.....

Oricum pentru acest an sunt multumita, mergem inainte in acesta formatie dupa vom vedea. La o scoala vor trebui sa fie cat sa am eu spatiu pentru mine, recunosc. S-ar putea totusi sa-i placa mult la scoala in masura in care e interesat de diverse argumente. Ma gandesc la scoala pe care o am eu in minte pentru ei, una democratica unde ar putea sa continue sa fie copiii pe care-i stiu.

1 comment:

  1. bine, mi-ai zis sa nu fiu incantata, dar nu pot. sunt incantata, sunt grozavi amandoi. poate esti dezamagita ca nu merge zilnic asa, dar aminteste-ti ca tu i-ai lasat sa fie liberi si asta e, sunt liberi si frumosi, sunt minunati. aminteste-ti mereu ce relatie aveti, cat sunteti de legati si totusi cat de liberi si independenti.
    eu sunt ingrozita de mersul la scoala. eu vad homeschoolingul nu neaparat facut de mine, dar cu participarea altor parinti sau chiar profesori de la scolile de stat care ar avea timp sa se implice asa. nu cred ca e posibil, nici chiar pana va veni timpul alessiei, si mai ales nu in radauti. vad zilnic reclama asta la tv cu "scoala te face mare", "orice copil de 5 ani ar trebui sa mearga la gradinita". ok, dar cu ce pret? cu ce pret pentru restul copiilor si al parintilor care vad altfel lucrurile si care nu sunt neaparat o minoritate?
    pe mine ma bombardeaza cu "alessia nu merge la gradinita? de ce? cand o dai?", iti dai seama ce furtuni as isca daca doar le-as spune ca ma gandesc s-o tin acasa?
    sper sa nu gresesc. nu vreau s-o izolez, ea cauta copiii, ii iubeste, dar n-o vad lipita de un scaun atatea ore si in fata unor profesori din ce in ce mai severi si departe de sufletul copilului. poate ca puterea ei de acomodare e mult mai mare decat banuiesc eu, poate ca s-ar conforma, dar incerc sa aman cat mai mult momentul asta si s-o las cat pot de mult sa copilareasca.
    si daca vom avea o casa mare sper sa pot chema mereu copii la noi si parinti si animalutele pe care atat de mult si le doreste.
    nu fi dezarmata. daca o sa mearga sau nu cu homeschooling la voi, trebuie sa-ti fie egal. copiii sunt foarte inteligenti, mai ales inteligenti emotional. un astfel de copil nu are cum sa nu reuseasca in viitor. tot ei iti vor arata drumul.

    ReplyDelete